Salut, vreau sa iti spun cateva amintiri daca imi dai doua clipe si un ragaz… povestea mea.
Imi aduc aminte de copilaria mea, in care ii priveam pe cei mai mari brazi din padurea mea si imi doream sa fiu ca ei… imi aduc minte de momentul in care eu am ajuns cel mai inalt si am fost fericit sa vad soarele rasarind… imi aduc aminte si de zilele in care la batranete parca nu imi mai puteam ridica ramurile in sus cu aceeasi putere dar aveam multe povesti pe care le dadeam mai departe celor tineri care cresteau langa mine.
Imi aduc aminte si de momentul in care au venit oameni in padure, m-au luat si m-au dus intr-un loc unde dintr-un copac mare si falnic m-am trezit mai multe fasii mai subtiri si lungi de lemn – pe care ei le-au numit scanduri… ce nume o mai fi si asta?
Imi aduc aminte si de cum am ajuns la cineva in curte intr-o zi de primavara. Acolo, doua perechi de maini, unele tinere si cu pofta de viata si unele mai aspre si batatorite de vreme ma luau cu grija, bucata cu bucata si croiau cu ele ceea ce avea sa fie locul pe care il numeau “acasa”.
Cea care am vazut ca tinea mana tanarului de care vorbesc vedea des si ma lauda cat sunt de frumos si de ajutor. Mainile lor se potriveau.
Au trecut aici mai multe primaveri impreuna cu ei si desi imi era dor cateodata de acasa al meu… timpul aici trecea frumos, ii ajutam sa construiasca, poate asta era scopul meu, si chiar eram fericit. Prin ce faceam ii ajutam pe ei sa fie fericiti.
A venit ziua cand acasa a fost gata, iar dupa toata bucuria, eu…am fost pus intr-o gramada, bucata cu bucata. Am stat acolo o iarna si inca o primavara… singur de data asta. Nu a fost placut. In primavara incercam sa arat ca inca mai am vigoare dar mainile aveau alta treaba deja… paream dat uitarii cu totul… a trecut si vara…
Intr-o zi niste maini pe care nu le cunosteam au venit si eu luat multe bucati dintre noi, le-au luat pur si simplu si le-au dus… spuneau ceva de foc… si atunci mi-a fost frica pentru prima oara. Oare ne vor duce cu totul si ne vor arunca undeva pe vreun foc mare ca sa incalzeasca cerul??? Cald el e si asa…
Dar dupa o noapte lunga si grea, ziua urmatoare, ea, cea care venea sa ne admire si in anii trecuti a scrutat gramada mea cu privirea curioasa … apoi sclipitoare. A luat o bucata cu mainile ei delicate, dar ferme si… am simtit eu, la fel de dibace ca cele batatorite. Pe urma, mainile tinere pe care le cunoasteam au inceput sa imi dea tot felul de forme care mai de care mai interesante. Le-au privit si i-am vazut din nou bucurosi.
Au hotarat sa imi aduca mie aminte de acasa si de cum stateam odata in padurea mea. Ii auzeam spunand ca eu voi aduce bucurie oamenilor. Ii auzeam spunand ca sunt frumos si lumea se va uita la mine cu drag. Si ca le voi aminti de copilaria lor simpla si mai ales de faptul ca ei sunt oameni buni. Oameni care vor sa fie macar un pic mai sustenabili… nu stiu ce inseamna asta, dar sigur e ceva de bine 😀
Au mai faurit si mai multe forme de casute, tare asemanatoare cu acel al lor “acasa”… asta cred eu ca l-au facut ca sa isi aduca ei aminte de anii astia frumosi pe care i-am petrecut impreuna. Poate nu cei mai usori ai lor, dar frumosi fara doar si poate.
Mainile lui pregateau noua mea forma, ale ei imi netezeau marginile si ma pictau in culorile iernilor prin care am trecut. Incepeam sa ma simt cu adevarat frumos si gata sa zambesc din nou. Intr-un final am inteles ca orice forma as avea, raman la fel, si in oricate bucati m-as imparti, sufletul meu ramane acelasi, unul care dainuie si poate spune povestile pe mai departe.
Asa ca sper din suflet ca o particica din mine sa iti aduca si tie bucurie, si cand ma scoti din cutie la fiecare Craciun, sa iti aduc aminte ca “acasa” e cel mai frumos loc in care poti fi, langa cei dragi tie. Vin la pachet de 3 bucati sa ne bucuram impreuna, la fel ca in padurea mea, alaturi de cei dragi mie.
Doar drag cu drag se face raiul… nu? Cel putin cred asta e o vorba care am auzit-o de la voi.
Ne vedem curand 😀
Recenzii
Nu există recenzii până acum.